sfâc¹, -ă, interj., s.m. și f. 1. (interj.) cuvânt care sugerează vioiciunea, rapiditatea, caracterul brusc al unei mișcări. 2. (s.m. și f.) persoană de statură mică, vioaie, neastâmpărată, sprintenă.,
Sursa: DAR | Permalink

sfâc², -ă, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) obiect mic. 2. (s.f.) cantitate foarte mică din ceva; pic. 3. (s.f.) zerul care rămâne după ce se fierbe urda.
Sursa: DAR | Permalink

șfac, șfacuri, s.n. (reg.) 1. laț. 2. unealtă cu care se strânge buza de sus a calului, ca să stea liniștit la potcovit. 3. bucată de lemn folosită la strângerea, prin răsucire, a funiei sau a lanțului cu care se leagă o încărcătură (de fân, de lemne etc.).
Sursa: DAR | Permalink