BIBÍ subst. invar. (Franțuzism; fam.) Termen de mângâiere pentru cineva drag, iubit. – Din fr. bibi. Vezi definitia »

ZÂMBÍ, zâmbésc, vb. IV. 1. Intranz. ~ ◊ Tranz. (Cu complement intern) Domnul asculta și zâmbet zâmbea. (Despre ochi, privire) A exprima veselie, voioșie. 2. Intranz. (Construit cu un complement în dativ) (Fig.) ~ ◊ A-și manifesta veselia la vederea cuiva. ♦ ~, a constitui o ademenire pentru cineva. ◊ Expr. A-i zâmbi (cuiva) mustața = a se bucura, (Pop.) a zâmbi a râde = a zâmbi reținut, discret. 3. Intranz. (Fig.) A avea o înfățișare plăcută, care provoacă bună dispoziție; a străluci, a sclipi, a scânteia (de lumină, de curățenie). Vezi definitia »

ámbi adj. – Amîndoi. It. ambi (Pușcariu 777; DAR). Din lat. ambo a existat în rom. un rezultat direct, îmbi, care s-a pierdut în concurență cu forma neol. Vezi definitia »

ZIMBÍ, zimbésc, vb. IV. (Mold.) A zâmbi. (cf. zâmbi) Vezi definitia »

lumbi s.m. pl. (reg.) șale. Vezi definitia »