prevorbí, prevorbésc, vb. IV (înv.) a rosti un discurs introductiv. Vezi definitia »

zorobí (-bésc, -ít), vb. – (Maram.) A cîștiga, a dobîndi. Rut. zarobyty (Candrea). – Der. zoroboc, s. n. (cîștig; economie), din rut. zarobok. Vezi definitia »

ÎMBI, -E num. col. (Înv.) Amândoi, ambii. – Lat. *ambi, ambae. Vezi definitia »

DESPĂGUBÍ, despăgubesc, vb. IV. Tranz. și refl. A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite. – Des¹- + păgubi. Vezi definitia »

ALIBÍ s.n. Probă prin care un inculpat dovedește justiției că în momentul săvârșirii faptului delictuos imputat el se găsea în altă parte. ♦ (Fig.) Scuză, justificare. [Pl. -iuri. / < fr. alibi, cf. lat. alibi – în altă parte]. Vezi definitia »