DRIȘCUÍT s. n. Drișcuire. – V. drișcui. Vezi definitia »

GABARÍT, gabarite, s. n. Șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc. ♦ Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit. Vezi definitia »

XENOLÍT s.n. Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. [< fr. xénolite, cf. gr. xenos – străin, lithos – piatră]. Vezi definitia »

MIOCÍT s.n. (Biol.) Celulă musculară. [Pron. mi-o-. / < fr. myocyte, cf. gr. mys – mușchi, kytos – celulă]. Vezi definitia »

DECUBÍT s.n. Poziție orizontală a corpului. ♦ Rană cangrenată, care apare uneori la bolnavi (pe piele) în locul pe care sunt siliți să stea culcați mai mult timp. [Var. decubitus s.n. / < fr. décubitus, lat. decubitus < cubare – a fi culcat]. Vezi definitia »