Definita cuvantului decubit
DECUBÍT s.n. Poziție orizontală a corpului. ♦ Rană cangrenată, care apare uneori la bolnavi (pe piele) în locul pe care sunt siliți să stea culcați mai mult timp. [Var. decubitus s.n. / < fr. décubitus, lat. decubitus < cubare – a fi culcat].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu decubit
IZBUTÍT, -Ă, izbutiți, -te, adj. Care a fost bine realizat, care s-a bucurat de succes; reușit. – V. izbuti. Vezi definitia »
schizmuít, -ă, adj. (înv.) prefăcut, nesincer, fățarnic, viclean. Vezi definitia »
BOCĂNÍT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – V. bocăni. Vezi definitia »
NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, adj. Care a fost redus la nimic; distrus. – V. nimici. Vezi definitia »
BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni. Vezi definitia »