DISCRETÓRIU s. n. adunare de clerici, consiliul superiorului unei mănăstiri catolice. (< lat. discretorium, fr. discrétoire) Vezi definitia »

Spatiu creat in spatele locuintei prin prelungirea acoperisului, avnd tavanul, din acest motiv, mult mai coborat decat restul locuintei. Asigura intrarea de serviciu in locuinta, facand legatura cu „cotlonul”, „ograda” si grajdul. Vezi definitia »

studietóriu, studietórii, s.m. (înv.) cercetător. Vezi definitia »

ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să se certe; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurba + suf. -giu. Vezi definitia »

zavergíu s. m., art. zavergíul; pl. zavergíi, art. zavergíii (-gi-ii) Vezi definitia »