FENOMÉN s.n. 1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativă cu esența, desemnând aspectul exterior în care se manifestă esența lucrurilor și a proceselor, care este perceput în mod direct prin organele senzoriale; ansamblul însușirilor unui lucru care pot să se schimbe între anumite limite specifice fără ca lucrul să înceteze de a mai fi el însuși; orice aspect al naturii în mișcare perceptibil prin simțuri. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. phénomène, it. fenomeno, cf. gr. phainomenon – ceea ce apare]. Vezi definitia »

METILBENZÉN s.m. Toluen. (din fr. méthylbenzène) Vezi definitia »

AVÉN s.n. v. avenă. Vezi definitia »

TRIGÉMEN, trigemeni, adj. (În sintagma) Nerv trigemen = a cincea pereche de nervi cranieni, care asigură sensibilitatea feței și inervarea mușchilor maxilari inferiori. – Din it. trigemino (după gemen). Vezi definitia »

VACCINOGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce vaccin. ♦ Care este în legătură cu vaccinarea. [< fr. vaccinogène]. Vezi definitia »