PALEOGÉN s.n. (Geol.) Prima perioadă (sistem) a neozoicului; numulitic. // adj. Care aparține acestei perioade. [Cf. germ. Paläogen, it. paleogene, fr. paléogène < gr. palaios – vechi, gennan – a naște]. Vezi definitia »

CAROTÉN s. n. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele vegetale și în unele produse animale. [Var.: carotínă s. f.] – Din fr. carotène, germ. Karotin. Vezi definitia »

GEN s.n. 1. Fel, soi, varietate. ♦ Fel de a fi, manieră, atitudine specifică. 2. Diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, subiectul, tema etc. ♦ Fiecare dintre diviziunile în care se clasifică operele literare. ♦ Stil personal, manieră de a compune. 3. Totalitatea lucrărilor muzicale clasificate în funcție de tematică, mijloace de exprimare etc. 4. Categorie gramaticală exprimată prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arăta sexul ființelor și care s-a extins prin analogie și la substantivele nume neînsuflețite, precum și la cuvintele flexibile care determină substantivele. 5. (Biol.) Subdiviziune a unei familii care cuprinde mai multe specii sau varietăți cu trăsături comune importante. // (Și în forma geno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) neam”, „origine”, „generație”. [< lat. genus]. Vezi definitia »

RÖNTGEN²-/ROENTGEN- RÖ'NT-GHEN-/ elem. „raze X”. (< fr. röentgen) Vezi definitia »

OLIGOCÉN s.n. (Geol.) Epocă (serie) superioară a paleogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [< fr. oligocène, cf. gr. oligos – puțin, kainos – recent]. Vezi definitia »