sorocovăț, sorocovéți, s.m. (înv.) 1. veche monedă de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului; sfanț, ban, pitac. 2. (art.; reg.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »

năpấrț, -ă, adj., s.m. (reg.) om mare și prost. Vezi definitia »

ostréț (ostréțe), s. n. – 1. Par, țăruș, leaț. – 2. Împletitură, leasă, gard de nuiele. – 3. Îngrăditură pentru prins pește într-un rîu. 4. Ochi de plasă. – Var. ostreață. Sl. ostru „cu vîrf ascuțit” (Philippide, Principii, 63; Cihac, II, 232), cu suf. -eț, cf. bg. ostrec „tăiș, crestătură”, sb. ostrica „tăietură”, pol. ostrz „tăietură”. Vezi definitia »

DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Din lat. *disculceus (= disculceatus). Vezi definitia »

albeț, albeți s. m. monedă de o sută de lei Vezi definitia »