Definita cuvantului ostreț
ostréț (ostréțe), s. n. – 1. Par, țăruș, leaț. – 2. Împletitură, leasă, gard de nuiele. – 3. Îngrăditură pentru prins pește într-un rîu. 4. Ochi de plasă. – Var. ostreață. Sl. ostru „cu vîrf ascuțit” (Philippide, Principii, 63; Cihac, II, 232), cu suf. -eț, cf. bg. ostrec „tăiș, crestătură”, sb. ostrica „tăietură”, pol. ostrz „tăietură”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ostreț
BUCOVĂȚ, com. în jud. Dolj, pe Jiu; 4.235 loc. (1991). Piel., încălț. și ind. mat. de constr. Biserică (1572, cu fresce din 1574). Vezi definitia »
BILÁNȚ s. n. 1. tablou contabil al activului și pasivului unei întreprinderi sau activități financiare, economice etc., la un moment dat. 2. (biol.) sinteză cantitativă a tuturor elementelor primite și cedate de organism. 3. (fig.) situație finală, rezultat al unei acțiuni. (< germ. Bilanz) Vezi definitia »
opáiț (opáițe), s. n. – Lămpiță, candelă. – Var. opaeț, opaiță. Sl. opjaeci (Cihac, II, 229). Vezi definitia »
JOCÚȚ s. n. (Reg.) joculeț. – Joc + suf. -uț. Vezi definitia »
BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. Care se amestecă nepoftit (în discuție); înfigăreț. – Din băga + suf. -(ă)reț. Vezi definitia »