BÍSMUT (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Bi; nr. at. 83, m. at. 209, p. t. 271ºC, p. f. 1.560 ºC), metal alb-lucios, cu nuanțe roșiatice, casant, întrebuințat la obținerea aliajelor de temperatură de topire joasă, iar sub formă de combinații în medicină, în cosmetică și în industria sticlei. A fost descoperit de chimistul francez E. Geoffroy în 1753. Vezi definitia »

SPAȚIONÁUT s. m. călător în spațiul cosmic; astronaut. (< fr. spationaute) Vezi definitia »

DEBÚT, debuturi, s. n. Începutul (primele manifestări, primii pași ai) cuiva într-o profesiune, într-o activitate (artistică, literară etc.); operă, lucrare ce constituie acest început. – Din fr. début. Vezi definitia »

BĂÚT¹ s. n. Faptul de a bea. ◊ Expr. A se pune (sau a se așterne) pe mâncat și pe băut (sau pe mâncate și pe băute) = a se apuca să mănânce și să bea în cantități mari. [Formă gramaticală: (în expr.) băute] – V. bea. Vezi definitia »

mahút, mahúturi, s.n. (înv.) postav fin, negru sau albastru deschis. Vezi definitia »