GERMANÍSM, germanisme, s. n. Cuvânt, construcție etc. specifice limbii germane, împrumutate de o altă limbă fără să fie asimilate de aceasta. – Din fr. germanisme. Vezi definitia »

ESOFAGOSPÁSM s. n. contracție spastică a esofagului. (< fr. oesophagospasme) Vezi definitia »

ELECTROMAGNETÍSM s. n. Ramură a electricității care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare, acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric, undele electrice și cele magnetice, fenomenul inducției electromagnetice etc. – Din fr. électromagnétisme, germ. Elektromagnetismus. Vezi definitia »

NEOPLATONÍSM s. n. doctrină filozofică care, reunind într-o viziune originală idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental, proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. (< fr. néo-platonisme) Vezi definitia »

AVENTURÍSM s.n. (Rar) Spirit de aventură. [Cf. fr. aventurisme, rus. avantiurizm]. Vezi definitia »