râncuiálă s.f. (reg.) lemnul înfipt vertical în perinocul carului. Vezi definitia »

BUCIÁRDĂ, buciarde, s. f. Ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți deși de formă piramidală, folosit pentru a imprima, prin izbire, pe fața pietrelor de construcție, adâncituri regulate. – Fr. boucharde. Vezi definitia »

PIROXILÍNĂ s. f. amestec de esteri nitrici ai celulozei, folosit la fabricarea explozivilor, a lacurilor etc. (< fr. pyroxyline) Vezi definitia »

ciupercă microscopică unicelulară, care se înmulțește prin înmugurire. Pricipalele levuri patogene pentru om sunt Candida albicans și Cryptococcus neoformans; unele levuri se folosesc în terapeutică. sursa: Dicționar Medical, ed. Ceres, 1998 Vezi definitia »

bótă (bóte), s. f. – 1. Butoi, ciubăr. – 2. Vas de lemn, doniță. – Var. boată. Cuvînt romanic (it. botte, cf. sp. bota), intrat pe filieră orientală (ngr. μπότης, alb. bote „urcior”, bg. bota „vas de lemn”). După Miklosich, Lexicon, 49, din sl. bŭtarŭ „vatră”, „doagă”; pare însă cuvînt târziu în sl. Din per. buta „vatră”, după Popescu-Ciocănel 16. – Der. botar, s. m. (dogar); botcă, s. f. (celulă de fagure în care se dezvoltă matca; scobitură în trunchiul unui copac). Vezi definitia »