Definita cuvantului germen
GÉRMEN, germeni, s. m. 1. Corpuscul sau sămânță care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei ființe vii; oul fecundat; embrionul plantei. ◊ Loc. adj. și adv. în germen(e) = (care se află) într-un stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. ♦ Microb. 2. Fig. Principiu, element, cauză din care se dezvoltă ceva. [Var.: gérmene s. m.] – Din lat. germen.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu germen
COLAGÉN, -Ă adj. (Despre substanțe) Care ajută la prepararea substanțelor gelatinoase. // s.n. Substanță organică albuminoidă, din care sunt constituite pielea, cartilajele etc. [< fr. collagène, cf. gr. kolla – clei, gennan – a naște]. Vezi definitia »
FEROTÚNGSTEN s. n. aliaj de fier și tungsten. (< fr. ferrotungstène) Vezi definitia »
REN, reni, s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarnele în formă de arc, ramificate (atât la mascul, cât și la femelă), având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite, care trăiește în regiunile arctice, sălbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). – Din fr. renne. Vezi definitia »
PANCREATOGÉN, -Ă adj. de origine pancreatică. (< fr. pancréatogène) Vezi definitia »
INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină; băștinaș, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. – Din fr. indigène, lat. indigenus. Vezi definitia »