EBRAÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în ebraistică. [Cf. fr. hébraïste]. Vezi definitia »

RAPSODÍST, -Ă s.m. și f. (Rar) Compozitor de rapsodii. [< fr. rhapsodiste]. Vezi definitia »

trist (-tă), adj. – Supărat, necăjit, deprimat; dureros. Lat. tristis, pop. tristus (Densusianu, Hlr., 141; Pușcariu 1764; REW 8918), cf. it. tristo, port. triste, prov. tritz. Este de luat în seamă pierderea cuvîntului în dialecte; și în rom. circulația populară pare limitată. Apare din sec. XVI. – Der. tristețe (var. tristeță), s. f. (amărăciune, mîhnire, îngrijorare), după it. tristezza, fr. tristesse; întrista, vb. (a mîhni, a supăra), după fr. attrister; întristăciune, s. f. (Bucov., suferință, mîhnire); întristător, adj. (care mîhnește). – Din rom. provine săs. trist. Vezi definitia »

CLOROCÍST s. n. celulă care conține clorofilă. (< fr. chlorocyste) Vezi definitia »

MANDOLINÍST, -Ă s.m. și f. Cântăreț la mandolină. [< fr. mandoliniste]. Vezi definitia »