Definita cuvantului ghibelin
GHIBELÍN, ghibelini, s. m. (În sec. XII-XV) Membru al unei grupări politice din Italia, care sprijinea pe împărații germani în lupta acestora împotriva puterii papale și a guelfilor. – Din it. ghibellino. Cf. fr. gibelin.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ghibelin
GOBLÍN s.n. v. goblen. Vezi definitia »
chin (chínuri), s. n. – 1. Suferință, tortură, supliciu; durere fizică în general. 2. Caznă, tortură, supărare, canoneală; suferință, morală în general. Mag. kin (Miklosich, Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. sb. kini, cr. kina, tc. kin. Cuvînt împrumutat din sec. XV sau înainte. După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din tc. kin „ură”. – Der. chinui, vb. (a tortura, a suferi; refl., a se munci, a se strădui); chinuială, s. f. (tortură, supliciu); chinuitură, s. f. (înv., tortură); chinuitor, adj. (care chinuiește); chinzui, vb. (Trans., a chinui), der. direct de la mag. kinozni; chinzai, s. n. (Trans., supliciu, tortură). Vezi definitia »
CLANDESTÍN, -Ă adj. cu caracter secret; ilicit, conspirativ. (< fr. clandestin, lat. clandestinus) Vezi definitia »
VETURÍN s.m. (Liv.) Conducător al unei trăsuri; birjar. [< it. vetturino]. Vezi definitia »
ECTOCRÍN, -Ă adj. (despre substanțe organice) eliminat în mediu de către organismele vii, având un rol important în reglarea relațiilor dintre specii. (< fr. ectocrine) Vezi definitia »