EFÉNDI s. m. invar. (Înv.) Titlu de politețe pus în Turcia, după un nume propriu, învățaților, funcționarilor; persoană care avea acest titlu. – Din tc. efendi. Vezi definitia »

ciomândí vb. IV refl. (reg.) a se certa mai domol; a se ciondăni, a se ciorovăi. Vezi definitia »

rândí, rândésc, vb. IV (reg.) a stabili rândul, ordinea într-o activitate. Vezi definitia »

iujdí (iușdí), vb. IV refl. (reg., înv.) a se munci, a se trudi, a se opinti, a se sili, a se zbate, a se sforța, a se chinui (de o boală); a se împotrivi. Vezi definitia »

TARDI- elem. „încet, lent, târziu”. (< fr. tardi-, cf. lat. tardus) Vezi definitia »