ISCODÍ, iscodesc, vb. IV. Tranz. 1. A cerceta ceva sau pe cineva cu de-amănuntul (și în ascuns) pentru a afla un secret, adevărul etc.; a spiona. ◊ Refl. recipr. Se iscodeau cu privirea. 2. A pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, pentru a afla un secret etc. 3. A născoci, a inventa un lucru; a scorni, a plăsmui. – Din sl. ischoditi. Vezi definitia »

săcădí², pers. 3 sg. săcădéște, vb. IV (reg.; despre animale) a șchiopăta. Vezi definitia »

a se prăpădi (după cineva / ceva) expr. v. a pierde din ochi. Vezi definitia »

áxis múndi (lat.) s. m. Vezi definitia »

sujdí, sujdésc, vb. IV refl. (reg.) a se pipernici, a slăbi. Vezi definitia »