CANCELÁR s. m. 1. (în evul mediu) șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. 2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania și, odinioară, în Rusia și în Austria. 3. înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.). ♦ lord ~ = președintele Camerei Lorzilor în Anglia. ◊ șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau consulare. ◊ șef administrativ al unor universități din S.U.A. (< lat. cancellarius) Vezi definitia »

DICȚIONÁR, dicționare, s. n. Operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse într-o limbă străină. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. dictionnaire, lat. dictionarium. Vezi definitia »

parfanár, parfanári, s.m. (reg.) vagabond. Vezi definitia »

OVIPÁR, -Ă adj., s.n. (Animal) care se înmulțește prin ouă. [< fr. ovipare, cf. lat. ovum – ou, parere – a naște]. Vezi definitia »

ACICULÁR, -Ă, aciculari, -e, adj. În formă de ac. – Din fr. aciculaire. Vezi definitia »