DEGENERESCÉNȚĂ s. f. 1. tendință de degenerare. ◊ modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (mat.) existența mai multor funcții proprii, corespunzătoare unei singure valori proprii unui operator. (< fr. dégénérescence) Vezi definitia »

STĂNOÁGĂ, stănoage, s. f. Băncuță în fața curții țărănești, la șosea. Vezi definitia »

FUCOXANTÍNĂ s. f. pigment brun din unele alge. (< fr. fucoxanthine) Vezi definitia »

pofálă (-ắli), s. f. – 1. Pompă, fast. – 2. Elogiu, laudă. – Var. pohfală, pohvală. Sl. pohvala, bg., sb. pofala (Tiktin). Sec. XVII-XIX, înv., ca și der.: pohfalenie, s. f. (laudă), din sl. pohvaljenije; pohvăli, vb. (a lăuda), din sl. pohvaliti. – Cf. fală. Vezi definitia »

PIUNÉZĂ s. f. cuișor cu o floare foarte mare la un cap, pentru fixat desene, planșe. (< fr. punaise) Vezi definitia »