a rămâne stană de piatră / trăsnit expr. a nu mai putea schița nici un gest (de uimire sau de groază). Vezi definitia »

TRANZIÉNȚĂ s. f. 1. caracterul a ceea ce este tranzient; efemeritate. 2. devenire continuă a realității, care impune o permanentă modificare a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, o adaptare a acestor relații și a omului la noile condiții. (< engl. transience) Vezi definitia »

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă. Vezi definitia »

MĂICUȘOÁRĂ, măicușoare, s. f. (Pop.) Măicuță (1). – Maică + suf. -ușoară. Vezi definitia »

SPECTROGRÁMĂ s. f. fotografie a unui spectru obținută la spectrograf. (< fr. spectrogramme) Vezi definitia »