OBIȘNUÍT, -Ă, obișnuiți, -te, adj. 1. Care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se întâmplă, sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc. ♦ (Adverbial) În mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând. [Var.: (înv.) obicinuít, -ă adj.] – V. obișnui. Vezi definitia »

SIDEROCÍT s.n. Globulă roșie conținând incluziuni ferice și nu hemoglobinice. [< fr. sidérocyte]. Vezi definitia »

vâjâít s. n., pl. vâjâíturi Vezi definitia »

FAGOCÍT s. n. celulă sangvină care absoarbe bacterii și alte corpuri străine. (< fr. phagocyte) Vezi definitia »

TECALEMÍT s.n. 1. Dispozitiv care permite ungerea cu o pompă cu piston într-un anumit punct de gresaj. 2. Pompă (de mână) cu piston folosită la ungere cu unsori consistente. [Pl. -te, -turi. / < fr. técalémite, rus. tekalemit]. Vezi definitia »