CÉNTUM adj. limbă ~ = limbă indo-europeană care a păstrat în evoluția ei sunetele g și k nealterate înaintea vocalelor e și i (greaca, latina, celtica, germanica). (< lat. centum) Vezi definitia »

CAUDIUM, oraș antic și trecătoare (Furcile Caudinae) în S Italiei, în M-ții Apenini unde în 321 î. Hr., în timpul celui de-al doilea război cu samnații, armata romană, înfrîntă, a fost silită să treacă, dezarmată, pe sub „furcile caudine” ( o poartă joasă făcută din trei sulițe). Azi Montesarchio. Vezi definitia »

EPONICHÍUM s. n. fâșie subțire a pliului de piele atașat la baza unghiei. (< lat. eponychium) Vezi definitia »

huiúm, huiúmuri, s.n. (reg.) 1. (despre păsări) grămadă, stol. 2. (despre lucruri) ghem. Vezi definitia »

ÁTRIUM s.n. 1. Curtea interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane antice. 2. Partea din mijloc a unei bazilici. 3. (Anat.; în forma de atriu) Cele două despărțituri superioare ale inimii. 4. (Geol.) Culoar care înconjură un con vulcanic secundar îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi. [Pron. -tri-um, pl. -muri, var. atriu s.n. / < lat., fr. atrium, it. atrio]. Vezi definitia »