Definita cuvantului aer
ÁER1 s. n. 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe. ◊ Aer lichid = lichid obținut prin răcirea aerului până sub temperatura de -183°C la presiune normală și folosit pentru separarea elementelor sale componente. Aer comprimat = aer la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică obținut cu compresoarele. Aer condiționat = sistem de ventilație a aerului din încăperi în scopul păstrării proprietăților fizice normale ale acestuia. ◊ Loc. adv. La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară. ◊ Expr. A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer curat. 2. Văzduh, atmosferă. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns). A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situație critică, a nu avea nici o perspectivă. 3. Înfățișare, aspect, expresie. ◊ Expr. A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că... A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli. [Pl.: (în expr.) aere] – Lat. aer, aeris (și cu înțelesurile fr. air).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu aer
gúșter (-ri), s. m. – 1. Varietate de șopîrlă, Lacerta viridis. – 2. Anghină difterică (pe laringe). – 3. Gît, gîtlej, beregată. – 4. Omușor. – 5. Anghină. – Mr. guștu, megl. gușter. Sl. (bg., sb., cr.) gušter (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 149; Cihac, II, 132; Berneker 363), cf. sl. jašterŭ „șopîrlă”, ngr. vουστέρα. Pentru semantism, cf. Cihac. – Der. gușteroaică, s. f. (șopîrlă); gușteriță, s. f. (parazit intestinal, la cai), din sl. jašterica, sb. gušterica, bg. gušterice (Conev 46), cf. ngr. γουστερίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 24); gușterariță, s. f. (anghină). Vezi definitia »
PORIFÉR, -Ă adj. (despre materiale) care, adăugat la un produs, favorizează apariția de pori în masa acestuia; porigen. (< fr. poriphère) Vezi definitia »
MÁSER s.n. Dispozitiv pentru producerea și amplificarea microundelor electromagnetice, bazat pe principiul laserului, care se utilizează în radiolocație, în radioastronomie etc. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / < engl., fr. maser, cf. engl. M(icrowave) A(mplification by) S(timulated) E(mision of) R(adiation) – amplificare a microundelor prin stimularea emisiunii radiațiilor]. Vezi definitia »
TRIGGER [TRÍGĂR] s. n. 1. triodă cu catod rece ca releu sau ca tub de amorsare. 2. (biol.) factor declanșator care pune în mișcare un șir de acțiuni și reacții, de minimă contribuție energetică. (< engl. trigger) Vezi definitia »
sărcinér, sărcinére, s.n. și sărcinéri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par lung și gros înfipt în pământ, făcut din trunchiul unui copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care țăranii și ciobanii atârnă, la țară, diferite obiecte gospodărești; prepeleac, olar, sărcior; cuier. 2. (s.n.) lemn fixat vertical pe plută, de care plutașii își agață hainele sau alte obiecte. 3. (s.n.) nume dat unor obiecte asemănătoare ca formă cu sărcinerul și care au diverse întrebuințări: a) trunchi de copac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, înfipt în pămînt, pe care se clădește claia de fân; b) fiecare dintre prăjinile legate căte două cruciș și așezate în părțile clăii de fân; c) arac pentru susținut fasolea; d) par la gard. 4. (s.m.) persoană care transportă o greutate, o sarcină. Vezi definitia »