UTRÍCULĂ s. f. / utrícul s. m. 1. cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ◊ înveliș al fructului, din concreșterea bracteelor. 2. formație anatomică în formă de sac. ◊ una dintre cele două părți ale vestibulului urechii. (< fr. utricule, lat. utriculus) Vezi definitia »

PLOMBÍNĂ s. f. fir cu plumb la măsurătorile topografice subterane. (după it. piombino) Vezi definitia »

SCLERÍTĂ s. f. inflamație a scleroticii; sclerotită. (< fr. sclérite) Vezi definitia »

TUBÉRCULĂ s. f. v. tubercul. Vezi definitia »

săscúță, săscúțe, s.f. (reg.) 1. săsoaică mică. 2. (mai ales la pl.) crăiță. Vezi definitia »