NECROBIÓZĂ s. f. necroză locală a unei zone dintr-un țesut sau organ, inclusă în țesuturile vii. (< fr. nécrobiose) Vezi definitia »

mínă (míne), s. f. – Sursă, filon, zăcămînt. Fr. mine. Este omonim cu mină, s. f. (aparență, aspect, prezență, față), din fr. mine. – Der. miner, s. m., din fr. mineur; mina, vb., din fr. miner. Vezi definitia »

MUCOITÍNĂ s.f. (Biol.) Component al mucinei, obținut prin hidroliza acesteia. [Pron. -co-i-. / < fr. mucoïtine]. Vezi definitia »

ARMÚRĂ, armuri, s. f. 1. Echipament metalic pentru protecția individuală a unui războinic din antichitate și din evul mediu. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură. 3. Înveliș protector al unui cablu electric. 4. Totalitatea semnelor de alterație așezate la începutul unui portativ, care indică tonalitatea lucrării muzicale respective; armătură. – Din fr. armure. Vezi definitia »

TAMBÚRĂ s.f. Mandolină cu gâtul lung și cu coardele de metal, obișnuită la popoarele arabo-persane. [< fr. tambourah]. Vezi definitia »