XILOGRAVÚRĂ s.f. Xilografie. ♦ Clișeu gravat în lemn; reproducere obținută după un astfel de clișeu. ♦ Desen cu linii groase având tehnica gravurilor în lemn. [< fr. xylogravure]. Vezi definitia »

VEHEMÉNȚĂ s. f. violență, impetuozitate; înfocare. (< fr. véhémence, lat. vehementia) Vezi definitia »

MĂCIUCÚȚĂ, măciucuțe, s. f. Diminutiv al lui măciucă. – Măciucă + suf. -uță. Vezi definitia »

coámă (coáme), s. f. – 1. Păr lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. – 2. Păr lung, plete. – 3. Creastă, culme. – 4. Creastă (de acoperiș). Mr., megl. coamă, istr. comę. Lat. cŏma (Pușcariu 305; Candrea-Dens., 377; REW 2071; DAR); cf. it. chioma, prov. v. sp., port. coma. – Der. comat (var. încomat), adj. (cu coamă, pletos); comos, adj. (pletos). Matei Caragiale pare să fi fost primul care a folosit vb. a încoma „a încununa cu plete” (nori ce trec încomînd cerul), construit pe baza adj. anterior; comar, s. n. (partea dinspre ceafă a apărătorii de jug). Vezi definitia »

gaștoană, gaștoane s. f. v. gaștenie. Vezi definitia »