SFÁRĂ s. f. Miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios. ◊ Expr. A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspândi o veste. [Var.: șfáră s. f.] – Din sl. skvara. Vezi definitia »

sáscă³, săști, s.f. (reg.) vale. Vezi definitia »

SEMIPIRAMÍDĂ s. f. jumătate de piramidă, rezultată printr-o secțiune transversală. (< semi- + piramidă) Vezi definitia »

GLANDÚLĂ, glandule, s. f. Glandă mică. – Din fr. glandule, lat. glandula. Vezi definitia »

SINCONDRÓZĂ s.f. (Biol.) Sinartroză în care suprafețele sunt legate printr-o fâșie de cartilaj. [< fr. synchondrose, cf. gr. syn – cu, chondros – cartilaj]. Vezi definitia »