ceacâie, ceacâi, s.f. (reg.) cuțitaș rudimentar; custură, buricaș. Vezi definitia »

SOLARIZÁȚIE s. f. solarizare. (< fr. solarisation) Vezi definitia »

TERMINÁȚIE s.f. 1. Partea terminală a unui lucru. 2. (Lingv.) Sunet (sau grup de sunete) care se află la sfârșitul unui cuvânt. ♦ (Rar) Desinență. [Gen. -iei. / cf. lat. terminatio, fr. terminaison]. Vezi definitia »

AMFIBRÍE s. f. încetare a dezvoltării în lungime a organelor unor plante, creșterea continuându-se numai în grosime. (< fr. amphibrye) Vezi definitia »

ENANTIOTROPÍE s.f. Proprietate a unui corp de a cristaliza în două structuri cristaline diferite în funcție de temperatură și de presiune, fără schimbarea stării de agregare. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiotropie]. Vezi definitia »