ÁTIC, -Ă I. adj. propriu Aticii. ♦ dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită. ◊ care se distinge prin bun-gust sau spirit. ♦ sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin. II. s. n. 1. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului. 2. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras. (< fr. attique, lat. atticus, gr. attikos) Vezi definitia »

HOMÉRIC, -Ă, homerici, -ce, adj. Al lui Homer, privitor la Homer, în genul epopeilor lui Homer; p. ext. de proporții neobișnuite, grandioase. ◊ Râs homeric = râs puternic, de nepotolit. [Var.: oméric, -ă adj.] – Din fr. homérique, lat. homericus. Vezi definitia »

TEANTRÓPIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la teantropie. [Cf. it. teantropico]. Vezi definitia »

ponetrébnic, -ă, adj. (înv.) netrebnic. Vezi definitia »

MERCÚRIC, -Ă, mercurici, -ce, adj. (Despre compușii mercurului) Care conține un ion de mercur bivalent. – Din fr. mercurique. Vezi definitia »