RUBIÁ, rubiele, s. f. Numele unei monede turcești de aur, emisă spre sfârșitul evului mediu, care a circulat în țările române în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. rubya. Vezi definitia »

INVENTORIÁ, inventoriez, vb. I. Tranz. (Înv.) A inventaria. [Pr.: -ri-a] – Din fr. inventorier. Vezi definitia »

LUBRIFIÁ vb. I. tr. A pune un lubrifiant între două suprafețe solide în frecare; a unge. ♦ A face lunecos. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. lubrifier]. Vezi definitia »

ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ Fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pr.: -me-ia] – În + temei. Vezi definitia »

TELERADIOGRAFIÁ vb. I. tr. A face o teleradiografie. [Cf. fr. téléradiographier]. Vezi definitia »