DIZGRAȚIÁ, dizgrațiez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de bunăvoința, de favoarea de care s-a bucurat până atunci, a-i retrage favoarea. [Pr.: -ți-a] – Din fr. disgracier (după dizgrație). Vezi definitia »

STENOGRAFIÁ vb. I. tr. A scrie servindu-se de semnele stenografice. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. sténographier]. Vezi definitia »

neinterventia statului in economie Vezi definitia »

FOLÍA s. f. Vechi dans de origine portugheză, cu mișcare rapidă și inegală, care se dansează cu acompaniament de castaniete; melodie după care se execută acest dans. – Cuv. port. Vezi definitia »

DESCUIÁ, descúi, vb. I. Tranz. A deschide cu cheia. [Pr. -cu-ia] – Lat. discuneare. Vezi definitia »