DESPĂRȚÉNIE, despărțenii, s. f. (Înv.) Despărțire (2), divorț. – Despărți + suf. -enie. Vezi definitia »

ERGOGRAFÍE s. f. 1. metodă de înregistrare grafică a stării de oboseală a unui mușchi. 2. descriere a elementelor și aspectelor materiale ale vieții unei comunități etnice, a civilizației și tehnicii muncii. (< fr. ergographie) Vezi definitia »

MONOPLEGÍE s. f. paralizie a unui singur membru al corpului. (< fr. monoplégie) Vezi definitia »

NEVROPATÍE s. f. 1. denumire generică a afecțiunilor sistemului nervos; neuropatie. 2. nevroză. (< fr. névropathie) Vezi definitia »

EFORÍE s.f. 1. (Ant.) Eforat. 2. Corp de persoane care alcătuiau conducerea colectivă a unei instituții de cultură sau de binefacere, constituind un fel de consiliu de administrație. ♦ Instituție condusă de un corp de efori. [Gen. -iei. / cf. fr. éphorie, gr. ephoria]. Vezi definitia »