ȘOC s.n. Lovitură, ciocnire bruscă și violentă între două corpuri. ♦ Unitate de șoc = formație specializată în operații îndrăznețe asupra anumitor obiective. V. comando. 2. Tulburare gravă, bruscă și violentă a funcțiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operații chirurgicale, anestezii etc. ◊ Șoc nervos = dezechilibru acut al unor funcții psihice, provocat de o emoție puternică; tratament de șoc = metodă terapeutică constând din crearea unei perturbații bruște bolnavului. [< fr. choc, cf. engl. shock – a zgudui]. Vezi definitia »

potróc³, -oácă, adj. (înv.; despre lovituri) care este foarte tare, foarte puternic. Vezi definitia »

sulóc s.n. (reg.) val de pânză. Vezi definitia »

fioc, fiocuri, s.n. (reg.) lădiță; sertar. Vezi definitia »

joc Vezi definitia »