CUVÉTĂ s.f. (Geol.) Sinclinal scurt, având lățimea bazei aproape egală cu lungimea, cu un contur aproape circular. ◊ Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului; chiuvetă (2). [< fr. cuvette]. Vezi definitia »

ȘICÁNĂ, șicane, s. f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. – Din fr. chicane. Vezi definitia »

ipotécă (ipotéci), s. f. – Drept pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție. Gr. ὑποθήϰη (sec. XIX), și apoi din fr. hypothèque. – Der. (h)ipoteca, vb. (a pune ipotecă); (h)ipotecar, adj. (care are drept de ipotecă). Vezi definitia »

HEMAGLUTINÍNĂ s. f. aglutinină capabilă să producă agregarea hematiilor. (< fr. hémagglutinine) Vezi definitia »

RINÍTĂ, rinite, s. f. Inflamație acută sau cronică a mucoasei nasului; coriză, guturai. – Din fr. rhinite. Vezi definitia »