stráșină (-ni), s. f. – 1. Marginea care iese în afara acoperișului. – 2. Husă, apărătoare, copertină. – 3. Acoperiș. – 4. Bor de pălărie. – Var. stre(a)șină și der. Sl., cf. bg., slov. strešina, din sl. strĕcha, ostrĕšije (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 232; Tiktin; Iordan, Dift., 150; Conev 80). – Der. strășini, vb. (a pune streașină); înstrășinat, adj. (acoperit). Vezi definitia »

LEUCOMIELÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a substanței albe a măduvei spinării. [< fr. leucomyélite, cf. gr. leukos – alb, myelos – măduvă]. Vezi definitia »

NEGREÁȚĂ, negreți, s. f. Însușirea de a fi negru; culoare neagră; pată neagră. – Lat. nigritia sau negru + suf. -eață. Vezi definitia »

SUFÍTĂ¹, sufite, s. f. Parte superioară a scenei, amenajată special pentru manevrarea dispozitivelor de iluminare, aerisire etc.; p. ext. element scenografic care acoperă sau decorează partea superioară a scenei. – Din it. soffitta, fr. soffite. Vezi definitia »

MOCĂNÍȚĂ, mocănițe, s. f. 1. Mocancă (1). 2. (Glumeț) Tren de linie îngustă, care circulă în regiunile de munte. – Mocan + suf. -iță. Vezi definitia »