Definita cuvantului grabnic
GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu grabnic
NEVÓLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĩnŭ sau ne- + volnic. Vezi definitia »
toháric adj. m.; f. tohárică, pl. tohárice Vezi definitia »
ACROAMÁTIC, -Ă adj. 1. transmis pe cale orală. 2. rezervat inițiaților, secret. (< fr. acroamatique) Vezi definitia »
EUGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la eugenie; eugenezic, eugenic. [Pron. e-u-. / cf. germ. eugenetisch]. Vezi definitia »
strupálnic, strupálnice, s.n. (reg.) curelușă care trece pe sub bărbie (la chipiu, la cască etc.). Vezi definitia »