pribóinic, pribóinici, s.m. (reg.) plantă erbacee cu miros caracteristic, cu frunze late, cu flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosită ca plantă medicinală și meliferă; dumbravnic. Vezi definitia »

CRISTALOGÉNIC, -Ă adj. Referitor la cristalogenie. [< fr. cristallogénique]. Vezi definitia »

TANTÁLIC, -Ă adj. (Liv.; despre chinuri) Care se referă la dorințe, nevoi care nu pot fi împlinite. [Cf. fr. tantalique < Tantal – personaj mitic condamnat de zei la foame și sete perpetuă]. Vezi definitia »

DEMOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la demografie. [Cf. fr. démographique]. Vezi definitia »

saxónic, saxónică, adj. (înv.) saxon. Vezi definitia »