COPÍL¹, copii, s. m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență). ◊ Copil de școală = copil care a depășit vârsta de 7 (sau 6) ani și merge la școală. Copil mic (sau, pop., de țâță) = sugaci. ◊ Loc. adv. De (mic) copil = din copilărie. ◊ Expr. (Despre bătrâni) A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli. 2. Tânăr, adolescent. ◊ (În trecut) Copil de casă = fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. Copil de trupă = copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară. 3. Fiu, fiică. ◊ Copil legitim = copil născut în cadrul căsătoriei. Copil nelegitim = copil născut în afara căsătoriei; copil natural, bastard. Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard. ◊ Expr. Unde (și)-a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii. 4. Fig. Om naiv, fără experiență. – Cf. alb. kopil. Vezi definitia »

CONȘTIENTIZÁBIL, -Ă, conștientizabili, -e, adj. Care poate fi conștientizat. [Pr.: -ști-en-] – Conștientiza + suf. -bil. Vezi definitia »

NEDECLINÁBIL, -Ă, nedeclinabili, -e, adj. (Gram.) Care nu se declină (1); indeclinabil. – Ne- + declinabil. Vezi definitia »

DODECASTÍL s. n. edificiu cu douăsprezece coloane la fațadă. (< fr. dodécastyle) Vezi definitia »

spulberábil, spulberábilă, adj. (înv.; despre nisip) care poate fi spulberat. Vezi definitia »