troáscă s.f. (reg.) clopot la gâtul animalelor. Vezi definitia »

SIMBÓLICĂ s.f. 1. Exprimare a unor idei, a unor sentimente etc. prin simboluri; simbolistică. ♦ Ansamblul simbolurilor proprii unui popor, unei religii etc. 2. Știință care studiază și explică simbolurile; simbologie. ♦ Ramură a teologiei care studiază comparativ simbolurile de credință ale diferitelor confesiuni. ♦ Teorie a simbolurilor în care rațiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale. [Gen. -cii. / < fr. symbolique, cf. germ. Symbolik]. Vezi definitia »

BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – Din fr. bécassine (după becață). Vezi definitia »

mială, miale s. f. picior. Vezi definitia »

mută, mute s. f. (peior.) femeie proastă, nătângă. Vezi definitia »