HIOIDIÁN, -Ă adj. Al osului hioid. [Pron. hi-o-i-di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. hyoïdien]. Vezi definitia »

ȘUFÁN, șufane, s. n. (Reg.) Fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu scape peștele pe sub el. – Et. nec. Vezi definitia »

șerán, șeráni, s.m. (reg.) V. șaran. Vezi definitia »

MITOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de mitomanie. (< fr. mythomane) Vezi definitia »

IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Iranului sau care este originară din Iran. 2. Adj. Care aparține Iranului sau populației lui, care se referă la Iran sau la populația lui. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien. Vezi definitia »