IMPÉRIU s.n. 1. Monarhie condusă de un împărat. 2. Teritoriu care cuprinde un stat dominant și regiunile controlate de acesta. 3. (Rar) Conducere, comandă. ◊ Sub imperiul... = sub stăpânirea..., sub dominația... [Pron. -riu. / < lat. imperium]. Vezi definitia »

TALHÂȘCÍU, talhâșcii, s. m. Demnitar la curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și care transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Din tc. telhisçi. Vezi definitia »

trașcalíu, -íe, adj. (reg.) prost, netot. Vezi definitia »

CLADÓDIU s. n. tulpină metamofozată, ramură axilară lățită, fără frunze ori cu frunze foarte reduse. (< lat. cladodium) Vezi definitia »

PECÚLIU s. n. 1. sumă de bani economisită de un sclav sau de un soldat roman, pe care acesta o primea la eliberare; gratificație acordată unui sclav roman de către stăpânul său. 2. economie realizată în folosul unui copil minor de către tutorele său, până la emancipare. 3. sumă mică, neînsemnată, economisită prin muncă. 4. parte cuvenită unui condamnat din remunerația muncii în timpul executării pedepsei. ◊ remunerația muncii efectuate de bolnavii psihici în cadrul ergoterapiei. (< lat. peculium) Vezi definitia »