cealapatiu, cealapatii s. m. persoană naivă / credulă. Vezi definitia »

PURGATÓRIU s. n. 1. (în religia catolică) loc unde sufletele celor mai puțin păcătoși se pot curăța de păcate, pentru a intra apoi în rai. 2. (fig.) loc sau timp de suferință. (< lat. purgatorium, it. purgatorio) Vezi definitia »

bancagiu, bancagii, s. m. persoană care spune într-una glume spre amuzamentul anturajului său. Vezi definitia »

zéfchiu (-uri), s. n. – Distracție, recreare. – Var. zăfchiu, zevchiu. Tc. (arab.) zevk „gust” (Șeineanu, II, 388), cf. ngr. ζέφϰι, sb. zevak „comoditate”. Vezi definitia »

MEZOTÉLIU, mezotelii, s. n. (Biol.) Strat de celule de origine mezodermică care căptușește cavitățile celomice ale vertebratelor. – Din fr. mésothélium. Vezi definitia »