CALÓS, -OÁSĂ, caloși, -oase, adj. (Anat.) Care are îngroșări, întărituri. ◊ Corp calos = fascicul de fibre nervoase care unește cele două emisfere ale creierului mare. – Din fr. calleux, lat. callosus. Vezi definitia »

TRICHINÓS, -OÁSĂ adj. (despre un animal) infestat cu trichină. (< fr. trichineux) Vezi definitia »

ponós (-suri), s. n. – Infamie, discreditare, reputație proastă, notă rea. Sl. ponosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 276; Conev 101), cf. slov., ceh., rus. ponos. – Der. ponosi, vb. (a defăima, a discredita; a (se) uza, a (se) degrada), din sl. ponositi; ultimul sens, propriu în Mold., există și în sl.; ponoslu, s. n. (înv., Mold., dojană), prin intermediul mag. panaszol (Gáldi, Dict., 95); ponoslui, vb. (a mustra; înv., a defăima), din mag. panaszlani; donosi, vb. (a pîrî; a defăima), din sl. donositi (Cihac, II, 99); donosenie, s. f. (înv., pîră). Vezi definitia »

secătós, -oásă, adj. (reg.) 1. (despre râuri, izvoare, bălți, lacuri, fântâni etc.) care a fost golit de apă; secătuit, uscat. 2. (despre anotimpuri, vreme, aer, vînturi etc.; în forma: săcătos) secetos. Vezi definitia »

migăciós, migăcioásă, migăcióși, migăcioáse, adj. (reg.) care mănâncă puțin și fără poftă. Vezi definitia »