ALBÉI s. m. Specie de iarbă albicioasă, cu fire tari și cu spic ramificat. – Din alb² + suf. -ei. Vezi definitia »

GROȘTÉI, groștei, s. m. (Reg.) Purcel (de un an). – Lat. *gross(i)cellus (< grossus). Vezi definitia »

ELÉI interj. (Pop.) Exclamație prin care se interpelează ascultătorul. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

bei, beiuri, s. n. partea plină a arșicului de miel (câștigătoare în jocul de copii „siciu-bei”). Vezi definitia »

GRINDÉI, grindeie, s. n. 1. Una dintre părțile componente ale plugului cu tracțiune animală, care leagă între ele toate celelalte elemente. 2. Grindă mică (fixată la o construcție de-a curmezișul și orizontal). ♦ Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grindă + suf. -ei. Cf. bg. gredel, scr. gredelj. Vezi definitia »