CALONÉȚ, caloneți, s. m. Unealtă manuală în formă de scândurică netedă și subțire, folosită la împletitul plaselor pescărești. – Et. nec. Vezi definitia »

zbânț (reg.) s. n., pl. zb'ânțuri Vezi definitia »

polmonúț s.n. (reg.) suport de fier sau de piatră care se pune sub lemnele care ard pe vatră. Vezi definitia »

ÎNVẮȚ s. n. 1. Obicei, obișnuință, nărav, deprindere (rea). 2. Povață, sfat, îndemn. – Din învăța (derivat regresiv). Vezi definitia »

VALȚ¹, valțuri, s. n. Mașină sau instalație formată din una sau mai multe perechi de cilindri grei, dispuși paralel și având rotire inversă unul față de celălalt, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intră în componența unei mașini. – Din germ. Walze. Vezi definitia »