plaț, plațuri, s.n. (reg.) 1. loc pe care se poate construi o casă, loc de casă; loc împrejmuit în jurul unei clădiri; curte, ogradă. 2. răspântie, răscruce de drumuri. 3. piață. 4. (înv.) rampă în galeria unui puț minier. 5. depozit de materiale miniere. Vezi definitia »

FÓRZAȚ s.n. (Poligr.) Filă liberă, albă sau colorată, între scoarța cărților legate și prima filă. [< germ. Vorsatz]. Vezi definitia »

ERZÁȚ s. n. surogat (de cafea). (< germ. Ersatz) Vezi definitia »

a se ține lanț expr. (d. evenimente) a se succeda, a urma unul după altul. Vezi definitia »

priț, priți, s.m. (reg.) fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc partea principală a tindechei de la războiul de țesut. Vezi definitia »