MONTATÓR, -OÁRE s. m. f. montor. (< it. montatore) Vezi definitia »

TELEINDICATÓR s.n. Aparat care măsoară și transmite la distanță valoarea unei mărimi. [Pron. -le-in-. / cf. fr. téléindicateur]. Vezi definitia »

bujór (-ri), s. m. – Plantă cu flori mari (Paeonia officinalis). – Megl. băjur. Sl. božurŭ (Cihac, II, 32; Mklosich, Lexicon, 35); cf. bg., sb., cr., slov. božur, alb. božjur, mag. bozsarosza. – Der. bujorel, s. m. (Orchis papilionacea; Orchis morio; Amaranthus caudatus; Ranunculus repens; Clavaria botrytis etc.); îmbujora, vb. (a se înroși, a se aprinde la față). Vezi definitia »

ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor. Vezi definitia »

vasomotór adj. m., pl. vasomotóri; f. sg. și pl. vasomotoáre Vezi definitia »