TETRACÓRD, tetracorduri, s. n. 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din fr. tétracorde. Vezi definitia »

durd (dúrdă), adj. – Rotofei, rotund. Mag. durda (Cihac, II, 105; Iordan, BF, VII, 252). Cuvînt rar. – Der. durdă, s. f. (femeie dolofană; buzdugan; pușcă); durduliu, adj. (rotofei). – Cf. durduca. Vezi definitia »

WASH-BOARD s.n. (Muz.) Instrument de percuție folosit în primele forme de muzică de jaz. [Pron. uoș-bód. / < engl. wash-board]. Vezi definitia »

BATÁRD, -Ă, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care are unele caractere din scrierea rondă și altele din cea cursivă; (despre penițe) de o fabricație specială spre a servi la acest fel de scriere. ♦ (Substantivat, f.) Literă care face parte din această scriere. – Fr. bâtard. Vezi definitia »

POLITICÁRD s.m. (Peior.) Cel care face o politică personală lipsită de valoare și se complace în intrigi; adept al unei politici neprincipiale. [< fr. politicard]. Vezi definitia »