BÍGI-BÍGI s. n. invar. Pastă gelatinoasă comestibilă (roșie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul. – Cf. tc. cici bici. Vezi definitia »

șomoiogí, șomoiogésc, vb. IV (reg.) 1. (despre paie, cârpe) a face șomoiog, a strânge ghem. 2. a freca cu nu șomoiog. Vezi definitia »

sugi pula Vezi definitia »

prepelegí, prepelegésc, vb. IV (reg.; despre urzicile fierte) a bate, a sfărâma cu un băț care are la un capăt două bețișoare încrucișate. Vezi definitia »

POLOGÍ, pologesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; p. ext. a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage¹ (1) (făcând snopi). 2. A face ca iarba sau alte plante să se plece, să se culce la pământ; a încovoia, a culca. – Din polog¹. Vezi definitia »